Reguli

Organizare

În 1958, s-a decis ca, de atunci înainte, țara câștigătoare să organizeze concursul în anul următor. De când a fost instituită această regulă, țările învingătoare au fost de acord să organizeze în anul următor de fiecare dată, cu 5 excepții:

1960: găzduit de BBC în Londra, după ce Țările de Jos au refuzat din cauza costurilor. Regatul Unit a fost ales să găzduiască evenimentul pentru că s-a clasat pe locul 2 în ediția din 1959.
1963: organizat în Londra de BBC, după ce Franța a refuzat din același motiv. Deși Regatul Unit ieșise doar pe locul 4 în 1962, Monaco și Luxemburg (care ocupaseră locurile 2 și 3) au refuzat, de asemenea.
1972: organizat de BBC în Edinburgh, fiindcă televiziunea din Monaco nu a reușit să asigure o sală de spectacole adecvată. Télé Monte Carlo a invitat BBC să preia organizarea pe baza experiențelor anterioare.
1974: găzduit de BBC în Brighton, după ce Luxemburgul a refuzat din motive financiare. BBC își câștigase o reputație ca organizator implicit în astfel de cazuri.
1980: găzduit de NOS în Haga, când Israelul a refuzat din motive financiare, după ce organizase ediția din 1979 în Ierusalim, și pentru că data aleasă pentru desfășurarea concursului (19 aprilie) concidea cu sărbătorirea Zilei Eroilor în Israel în acel an. Țările de Jos s-au oferit să găzduiască evenimentul, după ce multe alte țări (inclusiv Regatul Unit) au refuzat.

Nedorința acestor țări de a organiza competiția se datorează costurilor mari și faptului că o găzduiseră deja recent. Din 1981 până în prezent, fiecare ediție a fost organizată de țara ce a câștigat cu un an înainte.

Limbi

Regula referitoare la obligativitatea participanților de a cânta în una dintre limbile oficiale ale țărilor pe care le reprezintă a fost schimbată de mai multe ori de-a lungul timpului. În 1966, s-a impus restricția de limbă, după ce Suedia a participat în 1965 cu un cântec în engleză.

Restricția a continuat până în 1973, când a fost abrogată, iar interpreții au fost liberi să cânte în orice limbă doreau. Mai mulți câștigători din mijlocul deceniului 1970 au profitat de acest lucru cântând în engleză, spre exemplu ABBA (1974).

În 1977, EBU a decis să reintroducă restricția, făcând o excepție pentru Germania și Belgia, ale căror selecții naționale avuseseră deja loc(cântecele ambelor țări erau în engleză).

În 1999, regula a fost din nou înlăturată. Astfel, Belgia a trimis în 2003 și 2008 cântece în limbi artificiale. Țările de Jos au trimis în 2006 o piesă cântată parțial în engleză și parțial într-o limbă artificială. În 2011, piesa Norvegiei a fost cântată în engleză și swahili, folosind în premieră o limbă africană.

O altă regulă, care a existat dintotdeauna, este că toate cântecele trebuie să aibă și o parte vocală: nu sunt permise cântecele pur instrumentale.

Muzică live

Toată partea vocală a interpretării trebuie să fie live: nu sunt permise backing vocals pe negative. În 1999, cântecul croat a avut pe negativ sunete care semănau dubios cu niște voci umane. Delegația croată a declarat că nu erau voci umane, ci sunete sintetizate digital pentru a replica voci, însă EBU a decis că spiritul regulilor fusese încălcat. În consecință, 33% din punctele obținute de Croația în 1999 nu au fost luate în considerare în scopul calculării mediei punctelor obținute de Croația în ultimii cinci ani, care urma să fie folosită pentru a decide dacă țara era calificată sau nu în concursurile viitoare.

Între 1956 și 1998, a fost obligatoriu ca țara-gazdă să ofere o orchestră live, înainte de 1973 fiind chiar obligatoriu ca instrumentația să fie realizată live de orchestră. Începând din 1973, sunt permise negative preînregistrate; cu toate acestea, televiziunea organizatoare era obligată să asigure o orchestră pentru a putea da participanților o alternativă. În cazul utilizării unui negativ, a fost obligatoriu până în 1996 inclusiv ca toate instrumentele auzite pe acesta să fie prezente pe scenă.

În 1999, regulile au fost schimbate, înlăturându-se necesitatea de a avea o orchestră live, aceasta din urmă rămânând o contribuție opțională. Organizatorul din acel an, IBA (Israel), a decis să nu folosească o orchestră din cauza cheltuielilor necesare, iar 1999 a devenit primul an în care toate cântecele au fost cântate cu negativ. De atunci, nu s-au mai folosit orchestre live.

Transmitere

Fiecare televiziune participantă este obligată să transmită integral și în direct programul, inclusiv toate cântecele, trecerile în revistă, votarea și interpretarea de la final a cântecului câștigător, înlocuind doar intermediul cu pauze publicitare dacă dorește.

Din 1999, posturile care au dorit au primit șansa să insereze mai multe pauze, fiindcă s-au introdus mai multe segmente scurte, neesențiale în emisiune. Numai de trei ori a fost încălcată această regulă. Transmisiunea în Țările de Jos a fost întreruptă în 2000 de NOS pentru a oferi știri de ultimă oră despre o explozie catastrofică de artificii în Enschede. RTVE (Spania) a transmis cu întârziere cea de-a doua semifinală a ediției din 2009 din cauza campionatului de tenis Madrid Open din 2009. RTSH (Albania) a difuzat prima semifinală din 2012 cu întârziere pentru a putea oferi informații de ultimă oră privitoare la un accident rutier major. Acestea au fost, tehnic, violări ale regulamentului, însă au fost făcute din necesitate.

Acasă