top of page

Informații generale

Origini

În anii 1950, în timp ce o Europă devastată de al Doilea Război Mondial încerca să se reconstruiască, Uniunea Europeană de Radio-Televiziune (EBU)[cu sediul în ElveÈ›ia] a înfiinÈ›at o comisie ad hoc pentru găsirea de idei prin care ar putea să unească țările membre EBU în jurul unui „program deschis de divertisment”.

 

La o È™edință a comisiei È›inută în Monaco în ianuarie 1955, directorul general al televiziunii elveÈ›iene, Marcel Bezençon, a conceput ideea unui concurs muzical internaÈ›ional în care țările să participe într-un program televizat care să fie transmis simultan în toate țările uniunii.

 

CompetiÈ›ia s-a bazat pe Festivalul de Muzică de la Sanremo, È›inut în Italia, È™i a fost, de asemenea, privit ca pe un experiment tehnologic în televiziunea live, fiindcă, pentru acea perioadă, aducerea mai multor țări într-o reÈ›ea de transmisiune internaÈ›ională largă era considerată un proiect ambiÈ›ios

 

Conceptul, cunoscut atunci ca „Eurovision Grand Prix”, a fost aprobat de Consiliul General al EBU la o È™edință È›inută la Roma pe 19 octombrie 1955 È™i s-a decis ca primul concurs să aibă loc în primăvara anului 1956 la Lugano, ElveÈ›ia. Numele „Eurovision” a fost utilizat pentru prima oară în relaÈ›ie cu reÈ›eaua EBU de către jurnalistul britanic George Campey în tabloidul Evening Standard, în 1951.

 

Prima ediÈ›ie s-a È›inut în oraÈ™ul Lugano din ElveÈ›ia, pe 24 mai 1956. 7 țări au participat, fiecare trimiÈ›ând câte 2 cântece. Aceasta a fost singura dată când țările au fost reprezentate de mai mult de un cântec; începând din 1957, fiecare È›ară participantă a avut un singur cântec reprezentant. Această ediÈ›ie a fost câÈ™tigată de È›ara-gazdă, ElveÈ›ia.

Format

Formatul concursului s-a schimbat de-a lungul anilor; totuÈ™i, principiile de bază au rămas aceleaÈ™i: țările participante înscriu cântece care vor fi, apoi, interpretate live într-o emisiune TV transmisă în direct simultan în țările ce aparÈ›in ReÈ›elei Eurovision. Prin „È›ară”, ca participant, se înÈ›elege un post TV din È›ara respectivă de obicei, postul public al țării.

 

Evenimentul este găzduit de una dintre țările participante, fiind transmis de acolo. În timpul emisiunii, după ce toate cântecele sunt interpretate, fiecare È›ară acordă voturi cântecelor participante, cu excepÈ›ia celui care reprezintă È›ara respectivă. La sfârÈ™it, cântecul câÈ™tigător, cel care va fi adunat cele mai multe puncte în urma votului, este interpretat din nou. CâÈ™tigătorul primeÈ™te, pur È™i simplu, onoarea de a fi câÈ™tigat, deÈ™i este obiÈ™nuit ca textierii È™i compozitorii cântecului învingător să obÈ›ină È™i un trofeu; în plus, naÈ›iunea câÈ™tigătoare este invitată să găzduiască evenimentul în anul următor.

 

Programul este invariabil deschis de unul sau mai mulÈ›i prezentatori care salută privitorii. De cele mai multe ori, țările se folosesc de oportunitatea de a găzdui un concurs cu o audiență internaÈ›ională È™i pentru a intercala periodic imagini de promovare turistică. Segmentul de votare al emisiunii este, de obicei, precedat de un intermediu, care poate fi reprezentat de orice formă de divertisment. Fiecare transmisiune în direct este precedată È™i urmată de logoul EBU/Eurovision, acompaniată de motetul „Te Deum”, compus de Marc-Antoine Charpentier.

 

De regulă, finala Concursului Muzical Eurovision se desfășoară primăvara, într-o seară de sâmbătă, la ora 19:00 UTC (22:00 EEST). În genere, este aleasă pentru acest scop o seară de sâmbătă din luna mai, deÈ™i au existat È™i excepÈ›ii — în 1956, a fost într-o joi, iar în 1979, a fost în martie.

Găzduire

Cea mai mare parte a costurilor necesare producerii concursului sunt acoperite de sponsori comerciali È™i de contribuÈ›ii aduse de alte țări. CompetiÈ›ia este considerată o oportunitate unică de a promova È›ara-gazdă ca destinaÈ›ie turistică. În 2005, Ucraina chiar a eliminat necesitatea vizelor pentru vizitatorii din UE, pentru a facilita călătoriile în perioada concursului.

 

Pregătirile evenimentului încep la câteva săptămâni după victoria țării-gazde în ediÈ›ia precedentă È™i după confirmarea de către aceasta că intenÈ›ionează È™i este capabilă să găzduiască evenimentul. Sunt alese un oraÈ™-gazdă(de regulă, capitala) È™i o sală de spectacole potrivită. Cele mai mari săli în care a avut loc competiÈ›ia au fost stadionul Parken (în Copenhaga aproximativ 38 000 de spectatori în 2001) È™i Arena Esprit (în Düsseldorf; 36 500 de spectatori în 2011). Cea mai mică localitate-gazdă a fost Millstreet, Irlanda (1993). Satul avea o populaÈ›ie de 1 500 de locuitori, deÈ™i Green Glens Arena are o capacitate de 8 000 de persoane.

 

Facilitățile de cazare È™i presă din vecinătate sunt mereu de luat în considerare în alegerea unui oraÈ™ È™i a unei săli. În 2005, la Kiev, nu au existat suficiente camere de hotel; de aceea, organizatorii concursului au cerut guvernului ucrainean să împiedice rezervările pe care EBU nu le putea controla prin delegaÈ›iile oficiale, lucru ce a dus la anularea mai multor rezervări deja făcute.

2021tyc.jpg
e2010.jpg

Temă și logo

​Logoul generic utilizat în prezent a fost introdus cu ocazia Concursului Muzical Eurovision  2004, pentru a crea o identitate vizuală constantă. Steagul țării-gazdă apare în forma de inimă din logoul generic. În fiecare an, gazda creează o subtemă care este, de regulă, însoÈ›ită de un sublogo È™i de un slogan.

2021

2010

bottom of page